Un cavăr foarte drăguț, realizat de Vlad Chitaristul:
Versuri:
În lumea numelor strãine,
Mã simt, şi eu, un strãinez,
Iau telefonul lângã mine
şi n-am ce numãr sã formez.
Trãiesc, fãrã speranţã, drama
Cã neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au numãr, la mormânt.
Refren:
Pot sa fiu omul bun, fiul plin de virtuti
Tot n-am unde sa-i sun, pe parintii pierduti
Dupa cat mi-e de dor si la cum i-am iubit
Cred ca numarul lor este plus infinit
…
De convorbiri cu ei sunt gata
şi în necunoscut mã zbat,
îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sunã ocupat.
Au numere secrete parcã
şi aparatul n-are ton,
Deodatã aflu şi tresar cã
Nici moartea n-are telefon.
Refren
…
Mi-e dor de voi, pãrinţi din moarte,
Cu lacrimi bine vã cuvânt,
şi uit cã aţi plecat departe
şi n-aveţi roaming, sub pãmânt.
Formez un numãr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar uit cã mort e cel ce moare
şi nu mai vine înapoi.
Refren
…
şi, vai, de-atâta timp încoace,
Vã chem şi-n visuri, sã v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu numãr desfiinţat demult.
şi, dacã o sã ţinem minte,
Probabil, când o fi sã mor,
Am sã vã caut în morminte,
Pe-un numãr de interïor.
Refren x2
0 Răspunsuri to “Walter Ghicolescu – Telefon peste moarte”